Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

pruna V

  • 1 pruna

    pruna, ae, f. charbon ardent, braise.
    * * *
    pruna, ae, f. charbon ardent, braise.
    * * *
        Pruna, prunae. Virgil. Braise de feu, Braisier.

    Dictionarium latinogallicum > pruna

  • 2 prūna

        prūna ae, f    [PVR-], a burning coal, live coal: medium per ignem multā premimus vestigia prunā, V.: prunae batillum, H.
    * * *
    glowing charcoal, a live coal

    Latin-English dictionary > prūna

  • 3 pruna

    prūna [root in Gr. pur, fire], ae, f., a burning coal, live coal (cf. carbo):

    medium per ignem multā premimus vestigia prunā,

    Verg. A. 11, 788 Serv.;

    5, 103: latum clavum prunaeque batillum,

    Hor. S. 1, 5, 36; Plin. 20, 6, 23, § 54; 29, 3, 11, § 45 al.

    Lewis & Short latin dictionary > pruna

  • 4 pruna

    prūna, ae f.
    горящий уголь, жар V, H etc.

    Латинско-русский словарь > pruna

  • 5 pruna

    prūna, ae, f., die glühende Kohle, Plin., Hor. u.a.

    lateinisch-deutsches > pruna

  • 6 pruna

    prūna, ae, f., die glühende Kohle, Plin., Hor. u.a.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > pruna

  • 7 Damascus

    Damascus, ī, f. (Δαμασκός), die uralte, durch Obstbau (Pflaumen, Terebinthen), seit Diokletian durch ihre Waffenfabriken berühmte Hauptstadt von Cölesyrien, am Chrysorrhoas (j. Barbines od. Barrada), j. Damaschk od. Dameschk, Curt. 3, 12 sq. Flor. 3, 5, 29. Vulg. gen. 14, 15. Stat. silv. 1, 6, 14 (wo griech. Form Damascos). – Dav. Damascēnus, a, um (Δαμασκηνός), damaszenisch, aus Damaskus, pruna, Plin. u.a.: negotiator, Vulg.: Syrus D., Vulg.: Plur. subst., Damascēnī, ōrum, m., die Einw. von Damaskus, die Damaszener, civitas Damascenorum = Damascus, Vulg. 2. Cor. 11, 32. – subst., a) Damascēnus, ī, m., Beiname Jupiters, Inscr. – b) Damascēna, ae, f. (sc. regio), die Gegend von Damaskus, Plin.: dieselbe Damascēnē, ēs, f., Mela. – c) damascēna, ōrum, n. (sc. pruna), Pflaumen aus Damaskus, Edict. Diocl. 6, 86. Apic. 4, 181; 7, 280 u. ö.

    lateinisch-deutsches > Damascus

  • 8 prunum

    prūnum, ī, n. (prunus), die Pflaume, Hor., Plin. u.a.: cerea pruna, Wachspflaumen, Verg.: silvestria pruna, Schlehen, Plin.

    lateinisch-deutsches > prunum

  • 9 prunus

    prunus, i, f. prunier.
    * * *
    prunus, i, f. prunier.
    * * *
        Prunus, pruni, f. g. Colum. Un prunier.
    \
        Pruni syluestres. Colum. Pruneliers, Fourdriniers.
    \
        Prunum, fructus. Virgil. Une prune.
    \
        Asinina pruna. Plin. Poitrons, ou davesnes.
    \
        Pruna damascena. Martial. Prunes de damas.

    Dictionarium latinogallicum > prunus

  • 10 ruga

    [st1]1 [-] ruga, ae, f.: - [abcl][b]a - ride. - [abcl]b - visage renfrogné, visage sévère, sévérité. - [abcl]c - rugosité, aspérité. - [abcl]d - pli (d'un vêtement). - [abcl]e - Plin. écrou.[/b]    - non cani nec rugae auctoritatem arripere possunt, Cic. Sen. 18, 62: ni les cheveux blancs ni les rides ne peuvent enlever l'autorité.    - rugas cogere, Ov.: froncer les sourcils.    - remittere aliquid ex rugis, Plin. Ep. 9, 17, 2: se dérider un peu.    - rugas in fronte contrahere, Varr. R. R. 1, 2, 26: prendre des rides au front.    - dum tarda senectus inducat rugas, Tib. 2, 2, 20: jusqu'à ce que la vieillesse indolente ride le front.    - de rugis crimina multa cadunt, Ov. Am. 1, 8, 46: un front ridé cache souvent bien des crimes.    - pruna siccata in rugas, Plin.: prunes ridées. [st1]2 [-] Ruga, ae, m.: Ruga (nom d'homme).
    * * *
    [st1]1 [-] ruga, ae, f.: - [abcl][b]a - ride. - [abcl]b - visage renfrogné, visage sévère, sévérité. - [abcl]c - rugosité, aspérité. - [abcl]d - pli (d'un vêtement). - [abcl]e - Plin. écrou.[/b]    - non cani nec rugae auctoritatem arripere possunt, Cic. Sen. 18, 62: ni les cheveux blancs ni les rides ne peuvent enlever l'autorité.    - rugas cogere, Ov.: froncer les sourcils.    - remittere aliquid ex rugis, Plin. Ep. 9, 17, 2: se dérider un peu.    - rugas in fronte contrahere, Varr. R. R. 1, 2, 26: prendre des rides au front.    - dum tarda senectus inducat rugas, Tib. 2, 2, 20: jusqu'à ce que la vieillesse indolente ride le front.    - de rugis crimina multa cadunt, Ov. Am. 1, 8, 46: un front ridé cache souvent bien des crimes.    - pruna siccata in rugas, Plin.: prunes ridées. [st1]2 [-] Ruga, ae, m.: Ruga (nom d'homme).
    * * *
        Ruga, rugae. Rugae. Cic. Les rides qui viennent au visage des vieilles gents.
    \
        Trahere rugam. Iuuenal. Faire rider, Faire venir des rides.
    \
        Capitis niues et rugae te turpant. Horat. Les cheveuls blancs et les rides te font laid.
    \
        Rugae vestium. Plin. Plis.

    Dictionarium latinogallicum > ruga

  • 11 Damascus

    Damascus, ī, f. (Δαμασκός), die uralte, durch Obstbau (Pflaumen, Terebinthen), seit Diokletian durch ihre Waffenfabriken berühmte Hauptstadt von Cölesyrien, am Chrysorrhoas (j. Barbines od. Barrada), j. Damaschk od. Dameschk, Curt. 3, 12 sq. Flor. 3, 5, 29. Vulg. gen. 14, 15. Stat. silv. 1, 6, 14 (wo griech. Form Damascos). – Dav. Damascēnus, a, um (Δαμασκηνός), damaszenisch, aus Damaskus, pruna, Plin. u.a.: negotiator, Vulg.: Syrus D., Vulg.: Plur. subst., Damascēnī, ōrum, m., die Einw. von Damaskus, die Damaszener, civitas Damascenorum = Damascus, Vulg. 2. Cor. 11, 32. – subst., a) Damascēnus, ī, m., Beiname Jupiters, Inscr. – b) Damascēna, ae, f. (sc. regio), die Gegend von Damaskus, Plin.: dieselbe Damascēnē, ēs, f., Mela. – c) damascēna, ōrum, n. (sc. pruna), Pflaumen aus Damaskus, Edict. Diocl. 6, 86. Apic. 4, 181; 7, 280 u. ö.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > Damascus

  • 12 prunum

    prūnum, ī, n. (prunus), die Pflaume, Hor., Plin. u.a.: cerea pruna, Wachspflaumen, Verg.: silvestria pruna, Schlehen, Plin.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > prunum

  • 13 Damascena

    Dămascus (-os, Luc 3, 215; cf. Prob. II. p. 1462 fin. P., p. 121 Lindem.), i, f., Damaskos, Heb. Dammesek or Darmesek, the very ancient capital of Coelesyria, on the Chrysorrhoas, celebrated for its terebinths, and, since the time of the Emperor Diocletian, for its fabrics in steel, now Dameshk, Curt. 3, 12 sq.; Plin. 5, 18, 16, § 74; 13, 6, 12, § 54; Flor. 3, 5, 29; Stat. S. 1, 6, 14; Vulg. Gen. 14, 12.—Hence,
    I.
    Damascus, a, um, adj., of Damascus (eccl. Lat.), Vulg. Gen. 15, 2.—
    II.
    Dăma-scēnus, a, um, adj., of Damascus, Damascene:

    pruna,

    Plin. 15, 13, 12, § 43; Pall. Nov. 7, 16; Mart. 13, 29; cf.

    absol.,

    id. 5, 18, 3 (Eng. damson);

    and pruna Damasci,

    Col. 10, 404.—
    B.
    Subst.:
    1.
    DAMASCENVS, i, m.,
    (α).
    a surname of Juppiter, Inscr. Grut. 20, 2.—
    (β).
    Plur.: the people of Damascus, Vulg. 2 Cor. 11, 32.—
    2.
    Dămascēna, ae, f. (sc. regio), the region about Damascus, Plin. 5, 12, 13, § 66; in the Greek form Damascene, Mel. 1, 11, 1.

    Lewis & Short latin dictionary > Damascena

  • 14 Damascene

    Dămascus (-os, Luc 3, 215; cf. Prob. II. p. 1462 fin. P., p. 121 Lindem.), i, f., Damaskos, Heb. Dammesek or Darmesek, the very ancient capital of Coelesyria, on the Chrysorrhoas, celebrated for its terebinths, and, since the time of the Emperor Diocletian, for its fabrics in steel, now Dameshk, Curt. 3, 12 sq.; Plin. 5, 18, 16, § 74; 13, 6, 12, § 54; Flor. 3, 5, 29; Stat. S. 1, 6, 14; Vulg. Gen. 14, 12.—Hence,
    I.
    Damascus, a, um, adj., of Damascus (eccl. Lat.), Vulg. Gen. 15, 2.—
    II.
    Dăma-scēnus, a, um, adj., of Damascus, Damascene:

    pruna,

    Plin. 15, 13, 12, § 43; Pall. Nov. 7, 16; Mart. 13, 29; cf.

    absol.,

    id. 5, 18, 3 (Eng. damson);

    and pruna Damasci,

    Col. 10, 404.—
    B.
    Subst.:
    1.
    DAMASCENVS, i, m.,
    (α).
    a surname of Juppiter, Inscr. Grut. 20, 2.—
    (β).
    Plur.: the people of Damascus, Vulg. 2 Cor. 11, 32.—
    2.
    Dămascēna, ae, f. (sc. regio), the region about Damascus, Plin. 5, 12, 13, § 66; in the Greek form Damascene, Mel. 1, 11, 1.

    Lewis & Short latin dictionary > Damascene

  • 15 Damascenus

    Dămascus (-os, Luc 3, 215; cf. Prob. II. p. 1462 fin. P., p. 121 Lindem.), i, f., Damaskos, Heb. Dammesek or Darmesek, the very ancient capital of Coelesyria, on the Chrysorrhoas, celebrated for its terebinths, and, since the time of the Emperor Diocletian, for its fabrics in steel, now Dameshk, Curt. 3, 12 sq.; Plin. 5, 18, 16, § 74; 13, 6, 12, § 54; Flor. 3, 5, 29; Stat. S. 1, 6, 14; Vulg. Gen. 14, 12.—Hence,
    I.
    Damascus, a, um, adj., of Damascus (eccl. Lat.), Vulg. Gen. 15, 2.—
    II.
    Dăma-scēnus, a, um, adj., of Damascus, Damascene:

    pruna,

    Plin. 15, 13, 12, § 43; Pall. Nov. 7, 16; Mart. 13, 29; cf.

    absol.,

    id. 5, 18, 3 (Eng. damson);

    and pruna Damasci,

    Col. 10, 404.—
    B.
    Subst.:
    1.
    DAMASCENVS, i, m.,
    (α).
    a surname of Juppiter, Inscr. Grut. 20, 2.—
    (β).
    Plur.: the people of Damascus, Vulg. 2 Cor. 11, 32.—
    2.
    Dămascēna, ae, f. (sc. regio), the region about Damascus, Plin. 5, 12, 13, § 66; in the Greek form Damascene, Mel. 1, 11, 1.

    Lewis & Short latin dictionary > Damascenus

  • 16 Damascus

    Dămascus (-os, Luc 3, 215; cf. Prob. II. p. 1462 fin. P., p. 121 Lindem.), i, f., Damaskos, Heb. Dammesek or Darmesek, the very ancient capital of Coelesyria, on the Chrysorrhoas, celebrated for its terebinths, and, since the time of the Emperor Diocletian, for its fabrics in steel, now Dameshk, Curt. 3, 12 sq.; Plin. 5, 18, 16, § 74; 13, 6, 12, § 54; Flor. 3, 5, 29; Stat. S. 1, 6, 14; Vulg. Gen. 14, 12.—Hence,
    I.
    Damascus, a, um, adj., of Damascus (eccl. Lat.), Vulg. Gen. 15, 2.—
    II.
    Dăma-scēnus, a, um, adj., of Damascus, Damascene:

    pruna,

    Plin. 15, 13, 12, § 43; Pall. Nov. 7, 16; Mart. 13, 29; cf.

    absol.,

    id. 5, 18, 3 (Eng. damson);

    and pruna Damasci,

    Col. 10, 404.—
    B.
    Subst.:
    1.
    DAMASCENVS, i, m.,
    (α).
    a surname of Juppiter, Inscr. Grut. 20, 2.—
    (β).
    Plur.: the people of Damascus, Vulg. 2 Cor. 11, 32.—
    2.
    Dămascēna, ae, f. (sc. regio), the region about Damascus, Plin. 5, 12, 13, § 66; in the Greek form Damascene, Mel. 1, 11, 1.

    Lewis & Short latin dictionary > Damascus

  • 17 cereolus

    I cēreolus, a, um [demin. к cereus ] II cēreolus, ī m.

    Латинско-русский словарь > cereolus

  • 18 cereus

    I cēreus, a, um [ cera ]
    cerea castra V — восковой стан, т. е. пчелиные соты
    3) нежный, белый ( brachia H)
    4) покрытый янтарным жиром, жирный ( turtur M)
    6) гибкий, податливый (c. in vitium flecti H)
    II cēreus, ī m. [ cera ] (sc. funalis VM)
    восковая свеча, восковой факел ( в праздник Сатурналий клиенты дарили их своим патронам) Pl, M, Macr; (их носили и в похоронных шествиях) Sen

    Латинско-русский словарь > cereus

  • 19 cerinus

    cērinus, a, um [ cera ]

    Латинско-русский словарь > cerinus

  • 20 crudus

    crūdus, a, um [одного корня с cruor ]
    1) кровавый, сочащийся кровью (exta L; caro Su)
    2) сырой, несварившийся ( ovum CC); непереваренный (sc. cibus CC etc.)
    3) непроработанный, неусвоенный, плохо понятый ( lectio Q)
    4) необожжённый (later Vtr, QC etc.)
    5) свежий, недавний, незаживший (vulnus O, PJ)
    6) не переваривший пищу, страдающий несварением желудка (alvus Cato; bos H)
    7)
    а) незрелый, неспелый (pomum C; pruna Col)
    puella viro cruda M — девушка, не достигшая брачного возраста
    8) молодой ( amor St); новый, непривычный ( servitium T); бодрый, свежий (senectus V, T, Ap)
    9) необработанный, невозделанный ( solum Col)
    10) невыделанный (corium Vr, Vtr); сыромятный ( caestus V)
    11) суровый, бесчувственный, жестокий ( vir Pl); безжалостный, беспощадный (ensis V; bellum O)
    12) грубый, некультурный (Getae O; rusticitas Hier)

    Латинско-русский словарь > crudus

См. также в других словарях:

  • Pruna — Saltar a navegación, búsqueda Para otros usos de este término, véase Pruna (desambiguación). Pruna …   Wikipedia Español

  • Pruna — Données gé …   Wikipédia en Français

  • prună — PRÚNĂ, prune, s.f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ♢ expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbeşte neclar, care pronunţă cuvintele nedesluşit. – lat. pruna. Trimis… …   Dicționar Român

  • pruna — (Del lat. pruna, pl. de prunum, ciruela). f. ciruela …   Diccionario de la lengua española

  • Pruna [1] — Pruna, 1) Karfunkel; 2) Anthrax, s.d …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Pruna [2] — Pruna, Flecken in der spanischen Provinz Sevilla (Andalusien), zwischen hohen Gebirgen; Alabasterbrüche; 3000 Ew …   Pierer's Universal-Lexikon

  • pruna — sustantivo femenino 1. Uso/registro: restringido. Ciruela …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Pruna — Infobox City official name = Pruna, Spain | nickname = | | image | | map caption = | subdivision type = Country | subdivision name = Spain | subdivision type1 = Province | subdivision name1 = Seville | subdivision type2 = Municipality |… …   Wikipedia

  • Pruna — ► sustantivo femenino BOTÁNICA Ciruela, fruto del ciruelo o cirolero en algunas zonas. * * * pruna (del lat. «pruna») f. Ciruela. * * * pruna. (Del lat. pruna, pl. de prunum, ciruela). f. ciruela …   Enciclopedia Universal

  • pruna — ► sustantivo femenino BOTÁNICA Ciruela, fruto del ciruelo o cirolero en algunas zonas. * * * pruna (del lat. «pruna») f. Ciruela. * * * pruna. (Del lat. pruna, pl. de prunum, ciruela). f. ciruela. * * * altpruna o pruno/alt ► femenino masculino… …   Enciclopedia Universal

  • pruna — {{#}}{{LM P32059}}{{〓}} {{SynP32828}} {{[}}pruna{{]}} ‹pru·na› {{《}}▍ s.f.{{》}} {{♂}}En algunas regiones,{{♀}} ciruela. {{★}}{{\}}ETIMOLOGÍA:{{/}} Del latín pruna. {{#}}{{LM SynP32828}}{{〓}} {{CLAVE P32059}}{{\}}{{CLAVE}}{{/}}{{\}}SINÓNIMOS Y… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»